Pro 24

În cadrul compartimentului "arhitectură fortificată" au intrat obiectivele militare defensive de pe teritoriul Republicii Moldova construite în secolele XVI-XVIII. Fortificaţiile antice şi preistorice - vechile valuri, grădişti şi alte tipuri de întărituri

Principalul tip de fortificaţie de pe teritoriul Moldovei medievale a fost cetatea. Pe teritoriul actualei Republici Moldova s-au păstrat cetatea Tighina şi Cetatea Soroca, ambele amplasate pe malul drept al Nistrului, reprezentând cetăţi de frontieră, ce intrau într-un sistem defensiv mai larg, care mai cuprindea şi Cetatea Hotin şi Cetatea Albă, situate astăzi pe teritoriul Ucrainei. Pentru cetăţile Soroca şi Tighina sunt caracteristice volume compacte şi dimensiuni relativ mici, proprii cetăţilor construite în prima perioadă de folosire, la o scară încă relativ redusă, a artileriei.

Despre aceste cetăţi de pe malul Nistrului Octavian Goga scria: "Ridicate la Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă, cu scop iniţial de a sluji drept dig împotriva revărsării tătarilor din Crimeea, aceste ziduri de un pitoresc remarcabil au avut de multe ori un rol determinant în războaiele ruso-turce, găzduind între altele exilul romantic al regelui Suediei Carol al XII-lea. Astăzi se oglindesc tăcute în apa Nistrului, înălţându-şi jgheaburile ca nişte pumni strânşi ai Europei".

Cetatea de pământ din Tiraspol numită "sredneia" ("de mijloc") nu intra în sistemul defensiv de pe malul drept al Nistrului. Ea a fost concepută ca principala fortăreaţă de tip Vauban a malului stâng al Nistrului şi era destinată pentru a servi drept refugiu ostaşilor în eventualele ciocniri militare cu turcii şi tătarii. Din tot complexul acestei cetăţi până astăzi s-a păstrat doar bastionul Vladimir.

Pe pământul Republicii Moldova au existat cetăţi şi întărituri de origine străină, astăzi distruse sau dispărute fără urme. Pe lângă ruinele de secol XIV a întăriturilor oraşului medieval tătăresc Şehr-al-Djeadid de la Orheiul Vechi, Basarabia mai păstrează lângă satul Palanca ruinele unei cetăţi turceşti, patrulatere în plan, ce avea moscheie, trei bastioane şi un turn pentru praf de puşcă - astăzi inexistente.

Cetatea Soroca

Cetatea Soroca a fost construită între 1543-1546 pe locul unei cetăţi de lemn din epoca lui Ştefan cel Mare de meşteri din Transilvania în frunte cu Iacob, este situată în oraşul Soroca pe malul drept al Nistrului.

Descriere:   În plan, incinta cetaţii reprezintă o circumferinţă cu diametrul de 37,5m. Pe perimetrul cetăţii, la aceiaşi distanţă sunt situate patru turnuri rotunde (în plan) şi unul de plan dreptunghiular. Grosimea zidurilor ce înconjoară cetatea este de 3,5 m, iar înălţimea turnurilor şi a zidurilor cu metereze variază între 17 şi 20 m.

În interior cetatea dispune de 3 niveluri. La nivelul inferior se aflau depozitele, tunelurile de intrare în citadelă, grajdurile pentru cai. La nivelul mediu se aflau încăperile de locuit şi intrările în turnurile de pază. La nivelul de sus erau situate tunurile şi armamentul ostaşilor, tot acolo era drumul de strajă de pe ziduri. Turnul principal (dreptunghiular în plan) al cetaţii era compartimentat în două niveluri: cel inferior fiind utilizat pentru intrare, iar cel superior fiind transformat intr-un paraclis cu două compartimente: naos şi altar. În centrul ogrăzii cetăţii era săpată o fântână.

Tehnici de constructii:   Cetatea este înălţată din blocuri de piatră rudimentar şlefuită. Sistemul de boltire a încăperilor cetăţii utilizează pe larg bolţile semicirculare.

Cetatea Tighina

Cetatea Tighina se află în oraşul Tighina, este din secolul XVI, fiind reconstruită în sec. XVII-XVIII. Este de o importanţă internaţională.

Datare: Ctitor: Petru Rareş ş.a.

Descriere:  Sec. XVI-XVII

Tehnici de constructii:   Cetateta de forma unui patrulater neregulat este amplasată pe malul drept, abrupt al Nistrului. Fiecare colţ al patrulaterului este marcat de trei turnuri rotunde şi unul pentagonal. La mijlocul fiecrărui zid exterior erau situate porţi de intrare cu turnuri de strajă. Zidurile late (2,5-3 m) şi înalte din piatră de calcar şi cărămidă au fost întărite cu zece bastioane pentru artilerie la colţuri şi cu unsprezece turnuri. Partea de jos a citadelei este fortificată cu trei ziduri şi două turnuri. Fiind cucerită de Soliman Magnificul (1538), cetatea este reconstruită după proiectul arhitectului Sinan, căpătându-şi planul actual. În anii 1705-1707 cetatea este modernizată de domnitorul Moldovei A. Cantemir. După încheierea războaielor ruso-turce (1768-1772, 1806-1812) cetatea devine posesiunea autorităţilor militare ruseşi, care, până în prezent, funcţionează acolo.